“Viata e acel lucru care ti se intampla, cand esti ocupat
facand alte planuri”, spune un oarecare om. Te ia prin surprindere, te sperie,
te binedispune, dar in mare tot ce se intampla e o mare supriza.. placuta,
neplacuta, dar viata mereu iti ofera surprize -- conteaza sa te straduiesti sa
previi surprizele neplacute. Asta depinde numai de tine.
Desigur, e un lucru care uneori nu prea il poti controla,
poti amana, amani, amani, dar nimeni nu poate evita.. ultima surpriza.. neplacuta.
Ciclul vietii, boala vietii, incurabila boala a vietii – moartea. Nu exista
leac, vine, vine odata.
Moartea, nu mai putin dureroasa pentru animale, plante, orice
are viata! Ne ia pe toti, la un moment dat. Si ce e moartea fara atasamentul
fata de persoana surprinsa de acest ultim act? Toti din jur, ne uitam ingroziti
cum un corp e secat de caldura, de lumina ochilor.. de viata. Si ce valoare sentimentala se poate imprima in sufletele
noastre.. fata de orice, aproape. Si o, ce valoare sentimentala se poate
imprima in sufetul nostru fata de un caine. Acea fiinta care daca ai noroc,
iti sta alaturi multi ani. Atasamentul fata de un caine creste pe an ce trece,
ai momente in care iti spui “e doar un caine”, dar nu vei stii decat la sfarsit
cat te-ai mintit singur.
Am avut si noi un
caine. Nu e decat o zi de cand am inceput sa folosesc trecutul. Nu e decat o zi
de cand curtea a ramas un spatiu gol, si soneria fara acompaniamentul unui
latrat ragusit, obosit. Nu e decat o zi de cand nu am mai vazut acei ochi usor
tulburi, dar vesnic expresivi, un breton incaruntit si-un mers leganat,
imbatranit.
Nu mai e. Un ultim
leganat, un shelelait sfarsit si o priveliste cu miros de moarte.
Cat de repede se poate hotari inima sa spuna ‘”stop”. Ii e
asa usor sa se opreasca din vesnicu-i
cantec. Si de ce a trebuit sa ramanem cu acea
priveliste in minte? Cand spui “Axa”, o fractiune de secunda imaginea aia iti vinre prima in minte. Dar apoi,
trece, pana ochii mintii se decid sa ofere numai amintiri frumoase, pline de
bucurii, pline de viata.
11 ani plini de viata. Si cum vechiul cliseu spune: “ va
ramane mereu in memoriile noastre, vie, frumoasa, tanara”. Da, acolo ramane,
niste ochi limpezi, o umbra poznasa neagra, fara niciun fir alb sa-i arate
tineretea decolorata, un latrat vesel, un caine jucaus.
In 4 cuvinte, pot relata ce am invatat pana acum: viata
merge mai departe.
