Ma intorc...

"Ce poate fi mai rau decat un sentiment de vinovatie profund? Ce te poate afecta mai tare decat intensitatea sentimentului de dezamagire? Ce poate durea mai tare decat pierderea unui prieten?"

Persoanei careia ii este dedicat acest mesaj, mai mult ca sigur nu il va citi.. mi s-a spus clar sa nu ii mai scriu, sa nu o mai sun. Persoana careia i-am promis ca nu o sa o dezamagesc, careia i-am spus ca voi fi mereu aici pentru ea, ca ii voi fi alaturi la orice, ca o voi asculta, o voi indruma...

Sentimentul de tristete care e prezent in acest moment in inima mea e de nedescris. E oribil. Insuportabil. Nu credeam ca o sa ajung sa ma schimb.. asa cum a zis ea. Mi-a dovedit prin cateva cuvinte cat de mult ma pot insela. Normal ca mi-a dovedit. Intodeauna mi-a aratat ce e bine, ce e rau. Intodeauna m-a ajutat sa stiu, sa aflu, sa invat.. sa descopar ce e important in viata. 

Sentimentul de vinovatie care ma copleseste acum e.. ingrozitor. Cum se poate schimba o persoana? Cum? Usor! Cat de repede? Foarte!..  

"Eu sa ma schimb?" 

Ma intrebai asta si incepeam sa rad. Radeam cu pofta.. nestiind ca ma mint singura. Eu nu aveam sa stiu cat de abrupta va fi schimbarea mea. Nu avea sa fie o diferenta mare dar totusi ea era acolo.. diferenta care mi-a luat "persoana" de langa mine.

Of! E oribil! Cate adjective pot descrie aceasta stare? Probabil sunt multe, clar! Dar nu imi vin acum in cap! Niciunul! Dar daca chiar nu vei citi.. eu tot voi scrie. Voi scrie ca sa pot avea impresia ca ii spun cuiva. Cum nu esti tu aici sa ma asculti.. voi lasa sa ma "citeasca" altii.. care nu vor intelege.

Cum sa te pierd? De ce sa te pierd? Cum sa ma lasi? De ce sa ma lasi? Intrebari a caror vesnice raspunsuri vor avea cuvantul "eu" in ele... EU am fost... EU SUNT de vine. M-am schimbat! Am facut-o! Nu am vrut, dar s-a intamplat.. Schimbarea a venit cu un val de inconstienta. Am trecut pe langa niste lucruri fara sa le vad, fara sa le aud, fara sa le simt. Am trecut pe langa ele. Am trecut! Dar asta nu inseamna ca nu ma voi intoarce la ele. O sa merg, in schimbarea mea, inainte... dar o sa ma intorc. Ma intorc, asteptand ca acele lucruri sa nu mai vrea sa fie vazute, auzite, simtite de mine. Nu le invinovatesc. Nu astept sa fiu iertata. O rog doar sa ma inteleaga. Si sunt sigura ca o face. Mereu a fost capabila sa ma inteleaga.. a fost printre singurii care m-au inteles. Si ii sunt recunoscatore. Foarte. 

O rog.. o rog din inima.. pe aceasta sora a mea... sa imi faca un ultim favor. Sa ma inteleaga, asa cum a facut intodeauna. Sa imi ierte schimbarea. Nu pe mine.. ca nu eram eu cand m-am schimbat. Sa imi ierte schimbarea... 

Acum realizez ce e important.. ce am facut.. ce devenisem. Chiar daca am devenit acea "nu" eu doar pentru o vreme.. a fost suficient cat sa imi pierd prietena. O fractiune de secunda si "pac"! Te trezesti si ai noroc daca ai acel BUN SIMT de a realiza ca ai gresit! Sa reausesti sa depasesti momentul si sa redevii "tu", e mai greu. Posibil, dar totusi, mai greu. Dar am realizat! AM GRESIT! Fira-r a naibii de greseala!!.. Imi pare rau.

Dar.. acel minunat "dar"! Multumesc lui Dumnezeu ca pot sa zic 'DAR"! Dar, am realizat! Tu m-ai ajutat, normal. Ma intorc, sa stii. Ma intorc, redevin eu. Incerc, dar stiu ca nu voi da gres de data asta. Nu vreau sa dau gres! Nu vreau sa ma pierd! Nu vrea sa pleci! Nu vreau sa nu ma vezi, sa nu ma auzi, sa nu ma stii alaturi de tine!! Ca un copilas disperat, nu vreau sa te pierd! Ma agit, plang, strig dupa tine ca un copil rasfatat. Pentru ca tin la tine, ma intorc la tine... si desi nu imi vei mai zambi cand trec pe langa tine, eu o sa zambesc.. pentru ca amintirile raman. Frumoase amintiri.. acelea raman. 

Draga.. sora.. te-am pierdut? De tot? Chiar pleci? .. Eu voi ramane aici.. sper ca ma vei mai vizita din cand in cand.. O sa iti zambesc calduros.. sincer. 

Of.. surioara mea.. regret schimbarea care a dus la aceasta .. tragedie. Dar fac o promisiune.. pentru tine, pentru toti.. pentru mine.. o sa fiu eu din nou! Pentru ca aceste sentimente oribile care ma sfasie pe dinauntru, imi spun ca trebuie sa fiu "eu" din nou. Dar o sa fiu. O sa fiu, pentru ca asta e cel mai important lucru pe care pot sa il fac acum. Ma intorc! Si iti promit, ca de fiecare data cand mai pasesc in acea oribila prapastie a schimbarii, o sa gasesc in mine, puterea de a ma intoarce mereu. Poate.. cine stie? Nu o sa mai cad.. pentru ca aceasta greseala mi-a deschis ochii acum. 

                                                             Pentru tine, draga I..

                                                                              Indurerata, S..

Acolo unde cuvintele nu isi au rostul...

Te-am privit cu alti ochi, intr-o zi de toamna..

    Inima-mi batea prea tare cand iti urmaream gesturile copilaresti si micile jocuri pe care le faceai. Era prea frumos sa nu observ cum copilul din tine iese la suprafata si incanta. ,,Nebunia" din tine m-a atras din primul moment. Datorita ei am reusit sa descopar persoana sensibila si sincera pe care tu cu greu o dezvalui.
    Stai sa te gandesti si realizezi ca in sfarsit anii de liceu au sosit. Acei ani in care iubesti, inveti din greseli, si mai ales... Te maturizezi. Pot sa spun cu sinceritate ca dragostea nevinovata, neimpartasita si nelimitata pe care ti-o port ma transforma intr-un mic copil care nu doreste decat o imbratisare, sau doar un suras! Nimic mai mult... Stiu ca toate acestea sunt de prisos. Mai stiu si ca tu ai pe altcineva in suflet. Dar cu toate astea, speranta nu va pieri.. In inima mea va ramane mereu un loc pastrat.. pentru tine.. Si sincer, nu pot spune ca nu te iubesc...
    Sper ca amintirea mea sa fie mereu cu tine, sa stii mereu ca exista cineva care iti vrea binele si care te apreciaza pentru ceea ce esti tu cu adevarat. Si poate ca intr-o zi ma vei putea iubi asa cum te iubesc eu acum... 

Pentru R... 

A Winter Tale

"My mind was lost. From the gray sky fell white flakes, the bitter wind tossing them back and forth during their descent. How my heart could relate to those small flakes: such a fragile thing tossed back and forth within the walls of my chest. Yet how could they do it? Fall from the sky, endure the abuse and still land perfectly in the palm of my gloved hand without a scratch, its crystal lattice intact. Did they not feel? … "

Winter is my season, though many may have thought summer better reflected my nature. I was gentle like a summers breeze, warm was my smile, and bright was my aura. That is what they believe and perhaps it is best to leave them in such blissful denial. Yes it is best to leave them in the dark, if only to save me from the waves of concern. Even though they are right. My smile is warm, I am gentle, my aura is bright-but is not summer what they consider me.
Why winter though you may ask? Summer is beautiful to the eye but underneath sleeps a monster. Initially, winter is considered to be cold enough to remain – numbness. Above looms a blanket of gray – lifeless. And for months at a time it will remain, a desert of white – emptiness. Lies. It is the opposite. Summer is who… that is what you are, beneath the smile, a mere façade to you true self. As summer could hide so many things and truths that would never be discovered as winter could keep under her white wings the tale of my soul.
Winter is my season as summer is yours.
You are my opposite in so many ways.
“Your warmth makes something within me melt. The smile you wear and the laugh you bear are not like mine. No, they are full of love and life. It is reserved for the few who have managed to creep into your heart; an emotion so true.”
Without knowing it you have become the wind within my chest that batters my heart back and forth. You are the reason for which I hoped… someday… that even something so empty, so lifeless… can be loved too. I was wrong, all the qualities are always going to destroy what you already are. That’s why, dear friend, my innocence is intact and pure as white, which will never be stained with you black claws. The light of summer is only your mask, but you’ll see how sun sets, while my childhood will remain frozen and happy. I will laugh because winter does not kill, only embraces nature and numbs it for a while. As your summer burns and kills everything in her way. That’s why winter is my season.

Draga T...

Ok, acum trecem la postari putin mai sentimentale. Nu prea le avem cu introducerile.. dupa cum ati vazut, asa ca o sa trecem la subiect.

"Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain."-Dimitrie Cantemir

Citatul, la prima vedere pare putin violent, dar ascunde mult adevar si exprima foarte bine ce avem sa iti spunem.

E trist cum o persoana isi poate pierde increderea... e asa usor.E ca si cum ai stinge lumina: pac! Si dupaia se castiga mai greu.. Unii oameni pur si simplu adora sa ii faca pe altii sa sufere. E ceva in "inimile" acestor oameni, negru, rau.. le place sa te vada sub greutatea rautatii lor. Si ce poti sa faci? Sa pleci capul si sa te uiti in pamant... Sa inchizi ochii si sa iti imaginezi o mie de moduri in care sa-i faci sa sufere. Sa iti astupi urechile si sa te rogi sa inceteze... Sau, sa ii privesti in ochi, increzatoare, sfidatoare , iar apoi sa le intorci spatele.. sa pleci fara sa te uiti inapoi, sa ignori glasul strident al vocii acestor... persoane.. Ochii iti sunt prea frumosi sa fie incarcati cu lacrimi, buzele prea dulci sa rosteasca adevarurile - care oricum nu vor fi auzite de Ego-ul lor - urechile, prea delicate pentru a asculta minciunile si rautatile minunatelor "persoane". Iar inima, prea buna pentru a fi ingreunata de vorbe reci si dure. Priveste inainte si uita ca aceste "persoane" sunt, priveste inainte si gandestete ca aceste "persoane" au fost.
E greu la inceput, stim... a uita nu va fi posibil niciodata.. dar a lasa in urma.. A trece peste, a ingropa acest "a fost" si a-l acoperi cu un strat superb de flori de "este". Priveste florile "sunt", colorate in mii de nuante vii si frumoase. Culori de fericire, de succes, de iubire.. de prietenie. Gandeste-te ca "esti", nu mai esti "a fost", indulceste-ti buzele cu o linie numita zambet, asculta numai vorbele frumoase si vesele, umple-ti inima cu sentimente pozitive.. sentimente care nu alunga zambetul de pe buze.

Draga mea, ma simt nevoita sa iti spun ca eu voi fi aici.. repet: e greu, stiu... dar in acelasi timp te si rog... te rog, ai incredere in mine.. ai incredere ca eu nu o sa iti alung zambetul, nu o sa fiu ca acel "a fost". Eu o sa fiu o floare... in stratul acele colorat.. o floare timida, dar totusi o floricica care este si va fi acolo doar pentru a te face sa zambesti. Acest lucru iti promit.

Draga noastra, noi suntem! Si intodeauna vom dori sa fim elemente colorate printre acele flori.

                                     Te pupam draga T, si speram ca am ajutat la formarea acelei linii importante.. 

                                                                           SM :* 

                                                                  

Sweets

Buna, dragi cititori, am mai pregatit niste poze fooarte dragute. Noua ne plac foarte mult dulciurile.. cui nu-i plac??Plus ne place sa cautam poze.. e un hobby al nostru. Asa ca, scumpii nostri.. salivati putin. :)
                                                                                Poftiti, SM :*

P.S. Nu uitati.. si cafeaua e foarte importanta.. :D

Visând

"La inceput visele par imposibile, apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile."

Cu totii visam, nimeni nu poate nega acest lucru. Eu zic ca e minunat sa visezi, ador sa visez. Totul depinde numai de tine. Ai o lume a ta. Esti stapana pe tot ce creezi. 

Adevarul este ca nu poti sta in acel vis prea mult timp, dar ce e de apreciat este faptul ca tot ce visezi, incerci sa transpui in realitate, iar asta este o calitate de apreciat, cand ai "un strop" de vointa si vrei sa pui elemente din vise in lumea reala. 

Trebuie sa recunosc.. la un moment dat nu mai vroiam sa ies din visul me. Fiecare pas facut in realitate ma apasa, devenea din ce in ce mai greu. Realitatea imi parea odioasa, nu mai vroiam sa am de a face cu ea, traiam in visul meu, in perfectiunea lui. Zidul dintre vis si realitate se subtia repede, iar eu incepeam sa uit ce e important.. ce e real. Incepusem sa urasc lumea reala, cu oamenii ei cu tot. Nu intelegeam de ce e atata rautate, ura, invidie... imperfectiune. Incepusem sa vad numai defecte in jurul meu.. 

E foarte trist cand incerci sa scapi de ce este real, te deprima orice si.. cel mai important: te  schimba. Principiul meu - NEVER CHANGE- era strapuns din toate partile, incetul cu incetul.. fisurile, desi nesimtite de mine, erau simtite de ceilalti. Principiul meu se sfarama.. si eu odata cu el. E un lucru oribil sa iti incalci principiile... simti efectele abea mai tarziu, si  vin insotite de un ghimpe enervant in stomac, care te urmareste peste tot. 

Totusi, orice zi ploioasa are un sfarsit, orice noapte intunecata si neagra are un rasarit al ei... Asa a rasarit si soarele meu, trezindu-ma din vis, m-am uitat cum soarele acesta stralucea mai puternic ca oricand. Momentul in care realizezi ca ai fost la un pas de a-ti lasa in urma propria persoana, e un moment oribil, te nacajeste cumplit... dar apoi vine momentul in care descoperi ca esti inca "tu", ca ai reusit sa te trezesti, sa iesi din vis si sa gusti din nou din realitate.. care nu era asa plina de defecte cum o vedeam eu. Era frumos, prospetimea realitatii imi inunda simturile si ma simteam.. ei bine, ma simteam perfect. 

Cu curaj, am inceput sa adun piesele lipsa si am resusit sa reconstruiesc "principiul". Zidul era mai tare, mai mare. Visul.. ramase, nu putea disparea complet. Inca imi place sa visez dar imi numar pasii cu atentie, verific zidul tot timpul, si cu fiecare zi ce trece, mai intaresc acest zid.
Adevarul e ca nu poti sa nu visezi.. e imposibil. Visele te fac puternic, te motiveaza, te formeaza. Trebuie doar sa stii cum sa le tii sub control, sa ai grija cum pasesti, ca daca calci stramb... un om nebun.. un om visator...

"Dreams are necessary to life. Dreams are today's answers for tomorrow's questions." 

                                                           Aveti grija la ce si cum visati, SM :*

Fashion

Era clar ca nu puteau fi excluse post-urile despre moda. Vor fi o parte importanta a acestiu blog. OK, deci noua ne place foarte mult stilul vintage <3 Tot ce este retro, clasic...
  "Elegance is the only beauty that never fades."-Audrey Hepburn
                                                                                      Be elegant, SM :*
P.S. Mada, stiu ca iti place Johnny Depp ;) :*

Un prim pas si-un singur sentiment, dragi cititori…

Asa... deci am creat un blog. Trebuie sa spun ca suntem tare entuziasmate de acest lucru. Nu prea le avem cu introducerile formale, deci o sa spunem direct in ce consta acest blog. TOT CE NE TRECE PRIN CAP. Cam acesta este principiul nostru. Aici, vrem pur si simplu sa ne putem exprima liber, sa insultam fara frica ca o sa ne dea cineva in cap si.. ei bine, sa ne punem "creatiile" noastre literare. Ne place sa scriem si am cazut de acord sa cream acest blog pentru a impartasi tuturor "talentul" nostru. Nu? Fara narcisism? Ok, bine gata cu lauda. Adevarul este ca suntem incantate ca am luat aceasta initiativa. 

 Pai.. sa incepem prin a posta o melodie draguta :). Va pupam, SM :*