Acolo unde cuvintele nu isi au rostul...

Te-am privit cu alti ochi, intr-o zi de toamna..

    Inima-mi batea prea tare cand iti urmaream gesturile copilaresti si micile jocuri pe care le faceai. Era prea frumos sa nu observ cum copilul din tine iese la suprafata si incanta. ,,Nebunia" din tine m-a atras din primul moment. Datorita ei am reusit sa descopar persoana sensibila si sincera pe care tu cu greu o dezvalui.
    Stai sa te gandesti si realizezi ca in sfarsit anii de liceu au sosit. Acei ani in care iubesti, inveti din greseli, si mai ales... Te maturizezi. Pot sa spun cu sinceritate ca dragostea nevinovata, neimpartasita si nelimitata pe care ti-o port ma transforma intr-un mic copil care nu doreste decat o imbratisare, sau doar un suras! Nimic mai mult... Stiu ca toate acestea sunt de prisos. Mai stiu si ca tu ai pe altcineva in suflet. Dar cu toate astea, speranta nu va pieri.. In inima mea va ramane mereu un loc pastrat.. pentru tine.. Si sincer, nu pot spune ca nu te iubesc...
    Sper ca amintirea mea sa fie mereu cu tine, sa stii mereu ca exista cineva care iti vrea binele si care te apreciaza pentru ceea ce esti tu cu adevarat. Si poate ca intr-o zi ma vei putea iubi asa cum te iubesc eu acum... 

Pentru R...