Visând

"La inceput visele par imposibile, apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile."

Cu totii visam, nimeni nu poate nega acest lucru. Eu zic ca e minunat sa visezi, ador sa visez. Totul depinde numai de tine. Ai o lume a ta. Esti stapana pe tot ce creezi. 

Adevarul este ca nu poti sta in acel vis prea mult timp, dar ce e de apreciat este faptul ca tot ce visezi, incerci sa transpui in realitate, iar asta este o calitate de apreciat, cand ai "un strop" de vointa si vrei sa pui elemente din vise in lumea reala. 

Trebuie sa recunosc.. la un moment dat nu mai vroiam sa ies din visul me. Fiecare pas facut in realitate ma apasa, devenea din ce in ce mai greu. Realitatea imi parea odioasa, nu mai vroiam sa am de a face cu ea, traiam in visul meu, in perfectiunea lui. Zidul dintre vis si realitate se subtia repede, iar eu incepeam sa uit ce e important.. ce e real. Incepusem sa urasc lumea reala, cu oamenii ei cu tot. Nu intelegeam de ce e atata rautate, ura, invidie... imperfectiune. Incepusem sa vad numai defecte in jurul meu.. 

E foarte trist cand incerci sa scapi de ce este real, te deprima orice si.. cel mai important: te  schimba. Principiul meu - NEVER CHANGE- era strapuns din toate partile, incetul cu incetul.. fisurile, desi nesimtite de mine, erau simtite de ceilalti. Principiul meu se sfarama.. si eu odata cu el. E un lucru oribil sa iti incalci principiile... simti efectele abea mai tarziu, si  vin insotite de un ghimpe enervant in stomac, care te urmareste peste tot. 

Totusi, orice zi ploioasa are un sfarsit, orice noapte intunecata si neagra are un rasarit al ei... Asa a rasarit si soarele meu, trezindu-ma din vis, m-am uitat cum soarele acesta stralucea mai puternic ca oricand. Momentul in care realizezi ca ai fost la un pas de a-ti lasa in urma propria persoana, e un moment oribil, te nacajeste cumplit... dar apoi vine momentul in care descoperi ca esti inca "tu", ca ai reusit sa te trezesti, sa iesi din vis si sa gusti din nou din realitate.. care nu era asa plina de defecte cum o vedeam eu. Era frumos, prospetimea realitatii imi inunda simturile si ma simteam.. ei bine, ma simteam perfect. 

Cu curaj, am inceput sa adun piesele lipsa si am resusit sa reconstruiesc "principiul". Zidul era mai tare, mai mare. Visul.. ramase, nu putea disparea complet. Inca imi place sa visez dar imi numar pasii cu atentie, verific zidul tot timpul, si cu fiecare zi ce trece, mai intaresc acest zid.
Adevarul e ca nu poti sa nu visezi.. e imposibil. Visele te fac puternic, te motiveaza, te formeaza. Trebuie doar sa stii cum sa le tii sub control, sa ai grija cum pasesti, ca daca calci stramb... un om nebun.. un om visator...

"Dreams are necessary to life. Dreams are today's answers for tomorrow's questions." 

                                                           Aveti grija la ce si cum visati, SM :*