Monday, 5 November 2012

Draga T...



Ok, acum trecem la postari putin mai sentimentale. Nu prea le avem cu introducerile.. dupa cum ati vazut, asa ca o sa trecem la subiect.

"Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain."-Dimitrie Cantemir

Citatul, la prima vedere pare putin violent, dar ascunde mult adevar si exprima foarte bine ce avem sa iti spunem.

E trist cum o persoana isi poate pierde increderea... e asa usor.E ca si cum ai stinge lumina: pac! Si dupaia se castiga mai greu.. Unii oameni pur si simplu adora sa ii faca pe altii sa sufere. E ceva in "inimile" acestor oameni, negru, rau.. le place sa te vada sub greutatea rautatii lor. Si ce poti sa faci? Sa pleci capul si sa te uiti in pamant... Sa inchizi ochii si sa iti imaginezi o mie de moduri in care sa-i faci sa sufere. Sa iti astupi urechile si sa te rogi sa inceteze... Sau, sa ii privesti in ochi, increzatoare, sfidatoare , iar apoi sa le intorci spatele.. sa pleci fara sa te uiti inapoi, sa ignori glasul strident al vocii acestor... persoane.. Ochii iti sunt prea frumosi sa fie incarcati cu lacrimi, buzele prea dulci sa rosteasca adevarurile - care oricum nu vor fi auzite de Ego-ul lor - urechile, prea delicate pentru a asculta minciunile si rautatile minunatelor "persoane". Iar inima, prea buna pentru a fi ingreunata de vorbe reci si dure. Priveste inainte si uita ca aceste "persoane" sunt, priveste inainte si gandestete ca aceste "persoane" au fost.
E greu la inceput, stim... a uita nu va fi posibil niciodata.. dar a lasa in urma.. A trece peste, a ingropa acest "a fost" si a-l acoperi cu un strat superb de flori de "este". Priveste florile "sunt", colorate in mii de nuante vii si frumoase. Culori de fericire, de succes, de iubire.. de prietenie. Gandeste-te ca "esti", nu mai esti "a fost", indulceste-ti buzele cu o linie numita zambet, asculta numai vorbele frumoase si vesele, umple-ti inima cu sentimente pozitive.. sentimente care nu alunga zambetul de pe buze.

Draga mea, ma simt nevoita sa iti spun ca eu voi fi aici.. repet: e greu, stiu... dar in acelasi timp te si rog... te rog, ai incredere in mine.. ai incredere ca eu nu o sa iti alung zambetul, nu o sa fiu ca acel "a fost". Eu o sa fiu o floare... in stratul acele colorat.. o floare timida, dar totusi o floricica care este si va fi acolo doar pentru a te face sa zambesti. Acest lucru iti promit.
Draga noastra, noi suntem! Si intodeauna vom dori sa fim elemente colorate printre acele flori.
                                     Te pupam draga T, si speram ca am ajutat la formarea acelei linii importante.. 
                                                                           SM :* 

                                                                  

No comments:

Post a Comment