Un fulg de zapadă...

~Tu esti? Serios?... Nu te cred! E imposibil!...~ 

Ziua, fulgii de zapada inunda tabloul care acum doua zile parea mort fara iarna adevarata. Desigur, fiecare cu preferintele lui. Cred ca ti-ar placea. De fapt sunt sigura. Sunt sigura ca stai acum si te uiti lung pe geam cautand ceva. Sunt sigura ca nu o sa gasesti. Am ajuns sa te cunosc ca sa-ti zic sincer ca nu o sa gasesti. Desi chiar e linistitoare atingerea fulgilor, prefer vara— se potriveste mai bine cu cine sunt— eu. Tie iti place iarna, mie vara. Tie iti place sa fi serios, mie, sa fiu hazlie. Tie iti place sa fugi, mie sa admir încet pe langa ce trec. Tu esti departe, eu sunt aproape. Tu esti rece, eu sunt calda.
 Mereu am fost opusul tau, tu al meu. Tu erai tot timpul, eu niciodata. Te-am zarit cu coada ochiului, tu ma priveai instistent. Am zambit, tu ai râs. Am plecat, tu ai ramas. M-ai asteptat. Ma amuza jocul nostru . Eram ca magnetii. Când eu veneam tu plecai, cand tu veaneai eu plecam. Pâna când eu am pus capat. Am cedat. Am ramas. Am râs amândoi pentru prima oara. M-ai luat de mâna, a fost ca un tunet. M-ai îmbratisat, a fost ca un fulger. M-ai sarutat, a fost un miracol.
Iarna, obisnuiam sa râdem când stateam sub un copacel golas care se bucura de caldura oferita de dragostea noastra. Dansam împreuna cu fulgii, care se topeau de invidie in fericirea noastra. Nu-mi era frig in bratele tale. Acum orice vânticel îmi rascoleste tot corpul, încercând sa ma rupa în mii de amintiri. Nu existau lacrimi, nu m-ai lasat niciodata sa plang. Erai acolo. Acum unde esti? Fiecare lacrima varsata îmi arde obrazul. Când ma tineai de mana, eram în singuranta, ma simteam aparata de orice monstru. Acum, mereu ma uit in spate sa vad daca nu cumva ma urmareste cineva. Mâinile mele sunt reci de când ai plecat. Când ma sarutai, uitam ca exista ceva pe lume mai perfect decât dragostea. Obrajii mei în loc sa fie rosii cum erau atunci, acum sunt aproape vinetii. 
Ai plecat. Eu am ramas.
Un fulg mi-a îmbratisat geana. Îmi amintea de tine, când ma sarutai pe ochii si spuneai cum ai ramane în acest ocean verde al ochilor mei, pentru totdeauna. Se pare ca te-ai înecat.
Un alt fulg, mi-a furat un sarut si s-a topit instant. Mi-am atins buzele cu buricele degetelor. Erau calde. Mâinile nu-mi erau înghetate. Erau calde si ele. M-am uitat in urma. Tot drumul nu am facut-o. 
Erai acolo. Ma priveai cu coada ochiului. Dupa câteva secunde te-ai decis sa te apropii. Ai zâmbit. Tu esti? Serios?... Nu cred…
M-am holbat la tine pentru câteva secunde. 
-Salut,ai zis.
Am râs cât am putut de tare. Cu pofta, cum nu am mai facut de mult. Am râs, dar tu nu ai mai zâmbit. M-am întors, nu am plecat, nu am fugit, nu m-am speriat, nu am plans, am uitat. Mâinile-mi erau calde. Nu mi-era frig deloc. Iubeam atmosfera alba din jurul meu. Am uitat. Nu pe tine, nu sunt asa de puternica. Dar am uitat totul. Tu nu mai esti tu,  tu esti numai un fulg de zapada, fulgul de zapada care mi-a furat sarutul si s-a topit imediat.